O doza de somn, va rog

A young man having a nap on couch
https://www.freepik.com/free-vector/young-man-having-nap-couch_2175568.htm

As dormi pana la sfarsitul lumii iar cand sfarsitul lumii ar avea loc m-as intoarce pe partea cealalata si as mai dormi un pic. Cam atat de somn imi este.

Simt o oboseala cronica in ultima vreme care imi taie orice motivatie de a face lucruri. Simt o nevoie continua de somn si tot ce imi doresc este sa stau in pijamale o zi intreaga si sa dorm sau macar sa lenevesc in patul meu comod si primitor.

Mi-e greu sa socializez si simt ca devin grumpy pe zi ce trece dar in acelasi timp ma gandesc la toate datile alea cand eram copil si refuzam somnul de la amiaza pe motiv ca eu vreau sa ma joc.

Oare de ce nu putem compensa? Sa strangem toate acele ore de somn pe care le-am irosit cand eram copii si sa le folosim acum cand suntem adulti si tanjim dupa o ora de somn.

Ar fi un sistem usor de implementat, un card pe care sa pui toate acele ore. Cand doresti sa dormi si teoretic regulile societatii nu iti permit, scoti acest card si gata, la somn cu tine.

Ce ziceti de idea mea? Facem o strangere de semnaturi pentru implementarea unui astfel de sistem?

Cu toată viteza înainte

Se aud păsările ciripind de zor în această dimineață în timp ce soarele zâmbește blând pe cerul albastru.

Deschid geamul camerei și un aer proaspăt mă invăluie. Este o dimineață minunată, așa cum este de câțiva ani încoace.

Mă pregătesc pentru o aventură de weekend alături de prieteni în timp ce ascult știrile de dimineață pe fundal. Este pentru prima dată când veștile bune se aud pe toate canalele de știri, nivelul de poluare se reduce pe zi ce trece iar ecologiștii sunt fericiți să vadă natura înviind.

Toata planeta înflorește de când s-a adoptat legea e-Mobility și s-au interzis automobilele pe benzină sau motorină.

Eu mă simt cea mai bucuroasă de când mașinile electrice au pus stăpânire pe întreaga lume. Am scapat de o parte din alergii și pot respira pe stradă. Parcă nu îmi vine să cred că nu mai simt acel miros sufocant de noxe atunci când ies să mă plimb cu bicicleta prin oraș.

Dar să revenim la dimineața mea perfectă.

În timp ce mă învârt prin casă, o știre îmi atrage atenția. Este despre vânzări auto iar o firmă renumită deține recordul la cele mai multe SUV-uri electrice vândute. Mă opresc în fața televizorului și ascult cu atenție. Managerul de PR al Mercedez-Benz vorbește despre Mercedez-Benz EQ și invită curioșii la un test drive ca să testeze cel mai nou SUV electric. Pe asta clar nu am cum să o ratez.

Toate știrile astea despre e-Mobility îmi trezesc amintiri din vremea copilăriei.

Îmi amintesc de Dacia verde a lui tata și cât de bucuroasă eram când plecam cu mașina. Asta până ajungeam la benzinărie și mă lovea mirosul înțepător de benzină.

Mergea duminca la plimbare în familie și mi se păreas fascinant că putea merge cu 70 km/oră.

Când am crescut și am ajuns la liceu, profesorul de fizică a început să ne vorbească de mașini hybrid și m-am gândit: „Ce bine ar fi dacă aș putea modifica și Dacia lu tata că să scap de mirosul de benzină.”. Mi-a luat o vreme bună să înțeleg cât de mult rău facem planetei prin acțiunile noastre.

Am învâțat cu tristețe despre războiele purtate pentru resurse naturale, printre care și petrol. Am văzut numere uriașe scrise pe tabla clasei de către profesorul de istorie că să conștientizăm amploarea acestor războaie. Am învâțat să îmi pese de planetă și să mă bucur de minunațiile pe care le are de oferit.

Am constatat cu tristețe că nu mai pot să mă bucur de ploaie așa cum o făceam când eram copil pentru că acum ploaia este murdară. Am căutat stelele pe cer dar norii de praf le acoperă iar iluminatul public din oraș le face și mai greu de observat.

Nopțile au devenit mai liniștite de când a apărut e-Mobility. Mașinile electrice nu fac zgomot și tot ce se mai aude este cântecul greierilor. Nu îmi vine să cred că sunt în mijlocul orașului și pot auzi greierii noaptea.

Uneori am impresia că sunt un personaj din desenele The Jetsons. Le știți? Au apărut prin anii 1960 și erau despre o familie care trăia într-un viitor imaginar cu mașini zburătoare, holograme, roboți casnici și extratereștrii.

Mașinile noatre încă nu zboară dar sunt electrice sau hybrid. Roboți aveam atât casnici cât și industriali iar hologramele încep să devină un trend în rândul producătorilor de telefoane.

Anii trec atât de repede iar lucrurile evoluează cu viteza luminii iar eu mă gandesc cum le voi povesti nepoților despre Dacia lu tata iar ei o sa îmi spună că sunt din Epoca de Piatră. Exact cum le spuneam și eu bunicilor mei când îmi povesteau cum au băut pentru prima dată Cola când aveau 30 de ani.

Îmi place acest prezent. Prezentul electric și curat. Prezentul cu o planetă mai curată și pregătită pentru o nouă generație. Dar până atunci o să intru repede pe site-ul celor de la Mercedez să văd cum pot să beneficiez de un test drive pentru că aș avea nevoie de un SUV în călătoriile mele la munte.

Vouă cum vi se pare acest prezent electric? Eu nu aș fi crezut că voi ajunge să merg cu trotineta electrică la birou și nici că voi avea o mașină care nu mai are nevoie de benzină.

Îmi place noul prezent iar până mă întorc de la test drive, mă duc să îmi scot mașina din priză și să încep plimbarea de weekend.

Disclaimer: Acest articol participă la Spring SuperBlog 2019.

Prima vacanta, prima iubire

Soarele rasare timid iar lumina patrunde pe geamul micut al trenului. Ma trezesc incet si simt cum pulsul incepe sa creasca pentru ca incep sa constientizez ca sunt tot mai aproape de tine.

Mai aproape de marea intalnire. Cat am asteptat acest moment.

Ma ridic incet din pat si incerc sa nu dau cu capul de tavanul vagonului. Am tras batul scurt si am fost pedepsita sa dorm in patul de la etaj in vagonul cuseta.

Am iesit pe hol si am privit pe geam incercand sa identific cand de aproape sunt de tine. Mai dureaza vreo 2 ore si calatoria cu trenul se sfarseste. Eu voi pasi in gara si voi fugi spre tine, cu bagaje cu tot.

Voi simti pentru prima data briza si nisipul fierbite. Sunt atat de incantata incat am impresia ca timpul s-a oprit in loc.

Ma simt ca un copil care traieste intens fiecare minut care il duce cu un pas mai aproape indeplinirea dorintei sale.

Rotile trenului se opresc iar sunetul care anunta sosirea in gara ma face sa sar pe bagaje si sa ma indrept spre usa. Am ajuns in gara la Eforie Sud. In sfarsit cele 12 ore de calatorit cu trenul s-au scurs iar eu sunt atat de aproape de tine.

M-am dat jos din tren si aproape am uitat ca sunt cu gasca mea de prieteni. Am ramas hipnotizata pe peron si putea sa jur ca aud cum ma strigi. M-au trezit la realitate si m-au luat cu ei catre hotel. Am lasat bagajele la receptie si am plecat catre tine.

In sfarsit simt nisipul fierbinte si te vad. Esti atat de albastra iar valurile sunt minunate. Alerg pana la tine si simt cu ma atingi. Simt racoarea ta peste picioarele mele incalzite de nisip. Un fior ma cuprinde si sufletul imi este inundat de bucurie.

Ma uit in jur si nu te vad decat pe tine. Doamne ce sentiment minunat!

Este prima vacanta la mare si am de gand sa profit din plin de tot ce are de oferit marea. Am dreptul la vacanta dupa o sesiune grea de examene care m-a obosit si de care am trecut doar cu gandul la ea.

Zilele s-au scurs repede. Am admirat rasaritul, am cules scoici si am construit un castel din nisip. M-am bucurat din plin de tot ce ai avut de oferit.

Va invit la mare. Aveti dreptul la vacanta iar Christian Tour sustine dreptul la vacanta.

Eu am inceput sa ma gandesc la vacanta de anul acest si m-am decis sa plec in vacanta cu Christian Tour tot la mare dar poate intr-o destinatie exotica pentru ca ofertele lor sunt tentante rau.

Voi unde plecati in vacanta? Vreau idei.

Disclaimer: Acest articol participa la Spring SuperBlog 2019

Vine, vine primavara…

Cum iti dai seama ca se aproprie primavara? Simplu, incepe noua editia SuperBlog.

De cand m-am mutat in casa noua m-a cam parasit inspiratia si nici timp nu am prea gasit pentru a asterne putinele ganduri in coltisorul meu de internet.

Zilele astea am vazut anuntul cu noua editie Super Blog si am zis: ‘Asta este! O noua provocare care sa imi dezamorteasca neuronul creativ si sa ma trezeasca la viata.’

Cu aceasta ocazie va anunt ca voi participa la Super Blog si ma voi stradui sa dau toata creativitatea pe care o detin pentru a raspunde provocarilor lansate de sponsori si a intra in lupta alaturi de cei mai talentati bloggeri din Romania.

Glass 2019

Se vede că vremea de afară nu îmi permite să fac prea multe după numărul de filme vizionate în ultima vreme. 🙂

Ziele trecute am dat o tură la cinema pentru a vedea ultimul film din trilogia Unbreakable, Glass.

Unbreakable a apărut în 2000 și este primul film din această trilogie. Următoarele două filme au apărut la o distanță de aproximativ 16 ani pentru că primul film nu a avut succesul așteptat.

Split este al doilea film iar Glass încheie seria și elucidează misterul creat de primele două filme.

Glass este confruntarea celor trei supereroi, Mr. Glass, The Horde and
The Overseer care se află închiși într-un spital psihiatric.

Întreaga serie este despre supereroi adevărați care au inspirat benzile desenate din America. Este un thriller care te ține captiv pe toată durata filmului și care te face să îți dorești să afli ce se întâmplă cu aceste personaje care par despinse din imaginația unui scriitor de SF.

Vă recomand să vedeți întreaga serie dacă sunteți amatori de suspans, acțiune și mister. Vă las trailerul aici

https://www.youtube.com/watch?v=95ghQs5AmNk

Abia aștept să îmi spuneți ce părere aveți despre întreaga serie.

Red Sparrow – review

Ce faci cand o bronsita se ataseaza de tine? Simplu, incepi sa te bucuri ca exista HBO GO si te uiti la filme si seriale.

Impreuna cu bronsita mea simpatica – not – am luat HBO Go la butonat si m-am oprit zilele trecute la Red Sparrow, un film cu Jennifer Lawrence.

M-am decis sa va recomand si voua acest film pentru ca pe mine m-a captivat de la inceput.

Este un film de actiune cu spioni americani si rusi. Vesnicul razboi dintre americani si rusi pentru informatie si putere.

De ce este special acest film? Modul inca este expusa idea din spatele poveestii il face sa fie special. Idea este simpla, sa nu ai incredere in nimeni, nici macar in propria familie.

Dominika (J. Lawrence) este o prim-balerina rusoaica talentata a carui soarta se schimba chiar pe scena pe care o adora, cea a baletului rusesc. Un accident nefericit o scoate din peisaj si o indeamna sa recurga la alte metode pentru a-si ingriji mama bolnava.

Unchiul Dominikai este un securist rus cu influenta care din bunatatea lui ii intinde o mana de ajutor, transformand-o intr-o piesa importanta pentru guvern. Dominika se transforma din balerina in spion rus.

Mi-a placut procesul de transformare prin care Dominika trebuie sa treaca si idea de a invata cum sa manipulezi oamenii in interes propriu astfel incat sa obtii ceea ce iti doresti.

Filmul este unul destul de dur iar partea de romantism nu o gasiti. Este un film pentru cei care au un interes pentru spionaj, manipulare, psihologie si jocuri murdare.

Red Sparrow este un film plin de suspans si mister care te face sa spui – Stai, ce!?.

Va recomand filmul si va garantez ca finalul o sa va surprinda la maxim.

Astept sa imi spuneti ce parere aveti despre acest film daca l-ati vazut deja sau dupa ce il vizionati. Intre timp va las cu trailerul filmului. Spor la vizionat! 🙂

Generația cu cheia la gât

De câteva zile mă stresează o idee pe care trebuie să o împărtășesc cu voi.

Generația cu cheia la gât a devenit generația cu cartela la gât. Iar aceasta generație este cea care refuză să aibe copii cu cheia la gât. Ironic, nu?

Gândul la copilăria mea și la perioada în care am fost cu cheia la gât ma face să devin nostalgică dar în același timp să realizez că eram un copil mult mai fericit și mai liber decât sunt copii în ziua de azi.

Am fost copilul cu cheia la gât care a putut să își lase imaginația să zboare ca să înlocuiască jucăriile lipsă iar jocul să fie complet.

Astăzi sunt un adult cu cartela la gât care se identifică cu un colectiv cu aceleași amintiri din copilărie. Astăzi mă pot folosi de imaginația din copilărie ca să rezolv problemele zilnice.

Sunt nostalgică pentru că mi-am anticipat viitorul atunci când îmi doream să am un laptop (pe care îl construim din cutia bomboanelor de ciocolata pe care le primea mama) și să lucrez la birou (improvizat dintr-o măsuță pliabilă de plajă și un scăunel găsit prin casă).

Voi cum stați cu amintirile din copilărie? Cu cheia la gât sau doar cu cartela?

De prin lume adunate

Faptul că lumea este plină de ciudățenii nu cred că mai trebuie dezbătut.

În fiecare zi au loc întâmplări care ne fac să ne mirăm de acțiunile pe care oamenii le pot pune pe lista lucrurilor care intră în istorie pe veci. 

M-am gândit că ar fi drăguț să alcătuiesc o mini serie de articole cu fapte istorice contemporane. Mie mi se par fascinante din simplul fapt că peste ani cineva ne va analiza prin prisma lor.

Primul fapt istoric măreț este fotografia de 1 milion de EURO a unui cartof. Da, ați citit bine. O fotografie cu un cartof s-a vândut pentru 1 milion de EURO, plasând-o în TOP 20 cele mai scumpe fotografii din toate timpurile.

Fotografia îi aparține lui Kevin Abosch și a vândut fotografia în 2015 unui om de afaceri care și-a dorit tabloul pentru colecția sa personală.

Kevin Abosch este fotograf de artă fină și al oamenilor de afaceri de renume din Silicon Valley. Tarifele practicate de acesta pentru o ședință foto pornesc de la 150.000 de dolari.

Potato este cea mai scumpă fotografie vândută de fotograf. 

  Articolul inițial îl găsiți aici.

Schimbărea dintr-un an

Mai este puțin până anul 2018 ajunge la final și contorul se resetează. Acest lucru mă face să devin mai conștientă de toate lucrurile pentru care le-am facut în acest an. 

M-am mutat în alt oraș.

Mi-am schimbat jobul. De 2 ori 🙂

Am cunoscut oameni noi, de unii mă bucur, de alții nu prea. 

Am avut perioade grele dar și perioade bune în acest an. Cu toate astea am învățat din nou că orice lucru din viața mea nu este întâmplător.

Sunt recunoscătoare pentru fiecare întâmplare din acest an. Datorită lor sunt mai puternică și mai înțeleaptă. Datorită lor am învățat să îmi apreciez prietenii mai mult.

Sunt recunoscătoarea pentru că am mai crescut puțin. Sunt cu un pas mai aproape de liniștea pe care mi-o doresc de multă vreme. Liniștea aceea care apare atunci când te afli pe drumul cel bun. Liniștea că ai ajuns în locul acela pe care scrie numele tău.

Sunt momente în viață când trebuie să fim egoiști și să alegem ce este mai bine pentru noi. Am făcut alegeri egoiste anul acesta și mă bucur că am găsit susținere de la cei din jurul meu.

Acum, la final de an, simt că pot zâmbi uitându-mă la tot ce a însemnat acest an pentru mine și să mă simt mândră de mine și de alegerile mele.

Aștept resetarea contorului pentru un an nou și tot ce îmi doresc este să am parte de un an mai bun, plin de provocări și aventuri frumoase, de oameni frumoși și pozitivi. 

Voi ce vă doriți pentru voi? Lista imaginară de dorințe și obiective este pregătită pentru resetarea contorului și cursa celor 365 de zile?

 

Viața e ușoară, nu-ți face griji – Agnes Martin Lugand

Povestea Dianei din ”Oamenii fericiți citesc și beau cafea” continuă. Viața merge înainte iar calea spre vindecare este lungă.

Diane se întoarce din Irlanda și își reaia viața la Paris. Are grijă de cafeneaua literară în timp ce învață cum să își trăiască viața. Departe de Irlanda și departe de familia ei pierdută.

Mai puternică pe zi ce trece și cu o viață tulburată, Diane se luptă să redevină femeia capabilă de iubire.

Irlanda este locul unde și-a închis rănile dar care a lăsat urme adânci în sufletul ei. Parisul este acasă dar nu pe deplin.

Timpul trece iar oamenii din Irlanda rămân o amintire până în ziua în care trecutul a ajuns-o din urmă iar Edward apare în viața ei liniștită.

Diane se luptă cu trecutul în încercarea ei de a-și construi o viață alături de Oliver, noul bărbat din viața ei. Irlanda devine o amintire vie care îi va tulbura prezentul. Întâlnirea cu Edward și veștile îmbolnăvirii lui Abby o fac pe Diane să se întoarcă în Irlanda.

Povestea Dianei este la fel de emoționantă iar lupta cu demonii interiori te face să suspini alături de ea. Pe mine m-a atins povestea și m-a captivat atât de mult încât nu mi-am putut stăpânii emoțiile. 

”Viața e ușoară, nu-ți face griji” este o carte cu suflet, emoții și trăiri care te fac să realizezi că viața este așa cum o faci tu să fie. Viața este frumoasă dacă lupți să fie frumoasă. Viața nu este o linie dreaptă iar fiecare încercare ne face mai puternici. 

Vă recomand să citiți această carte că să trăiți alături de Diane o viață plină de probleme și momente frumoase. Despre prima carte am povestit aici