O societate normala sau anormala?

O societate normala sau anormala? Asta este intrebarea…

Nu ma refer la scena politica ci la faptul ca aceasta tara nu stie cum sa integreze in societate persoanele cu dizabilitati. Poate va intrebati de ce simt nevoia sa filosofez despre bine si rau.

Simt nevoia pentru ca am ajuns la saturatie cand vine vorba de nepasare si nesimtire. Am sa va dau urmatorul exemplu, parcarea unei companii cu un loc dedicat persoanelor cu dizabilitati aproape de intrarea in curtea firmei asa cum este normal. Pana aici toate bune si frumoase, da?

Da, toate bune si frumoase pana cand ajungi sa pazesti acel loc pentru a nu lasa persoanele perfect capabile din punct de vedere fizic sa nu parcheze pe acel loc. O sa imi spuneti ca locul nu este marcat si de unde sa stie omu. Ei, bine locul este cat se poate de bine marcat iar semnul este fix in fata masinii atunci cand parchezi.

Problema este ca suntem nepasatori si oamenii ignora acel semn si parcheaza de parca ar avea tot dreptul din lume sa faca acest lucru. Parcheaza fara sa se gandeasca ca o persoana cu handicap ar putea avea nevoie de acel loc de parcare.

Am permis de conducere si conduc zilnic dar de 7 ani de cand conduc nu m-am ganditi nici macar o secunda sa imi parchez masina pe un loc special din comoditate. Da, am mai parcat masina in zone nepermise pana am intrat la farmacie 2 minute dar am avut grija sa nu incurc circulatia. Evit sa parchez in intersectie ca alti bizoni care nu se gandesc ca incurca colegii de trafic.

Stau si ma gandesc de ce nu reusim sa gasim o modalitate de a integra persoanele cu dizabilitati in societate. Cand ati vazut ultima data o renovare de trotuar si construirea unei rampe pentru carucioare? Cand ati auzit ultima data de o companie care a fost penalizata pentru ca accesul in cladire nu este adaptat pentru persoane cu dizabilitati?

Mai mult cand ati atras atentia unui om ca a luat sansa unui om cu dizabilitati de a se bucura de un drept castigat prin conditia sa si de a se simti parte a unei societati umane?

Imi pun intrebarea daca oamenii care nu tin cont de faptul ca exista si persoane cu nevoi speciale cunosc cat de greu este sa iti faci curaj sa iti accepti conditia si sa ai ambitia de a-ti continua viata intr-un mod cat mai normal posibil.

Astazi mi-am aminti de un mic exercitiu din facultate care avea ca scop exact acest lucru, observarea facilitatilor existente in oras pentru persoane cu handicat si sa tragem concluzii.

Sunt curioasa cati dintre voi, cei care citit acest articol, sunteti parinti sau aveti copilasi in familie si le-ati explicat vreodata de ce este important sa nu discriminam persoanele care din punct de vedere fizic sau psihic nu sunt la fel ca noi.

Scoala te invata sa calculezi, sa citesti si sa scrii dar adevarata educatie porneste de acasa si pentru asta va propun un mic exercitiu – luati la plimbare copilasul din dotare (copilul vostru, nepotul sau copilul vecinului) si mergeti cu el pe strada si veti observa ca lumea lui este construita doar din oameni ”corecti” din punct de vedere fizic. Acest copil va creste fara sa constientizeze cati oameni cu nevoi speciale exista in tara/orasul/cartierul lui deoarece majoritatea sunt blocati in casa.

Pe final va las cu o rugaminte, incercati sa constientizati cat de multa nevoie cu persoanele cu dizabilitati de noi pentru a se simti partea a unei societati umane si ca toti avem drepturi egale atunci cand vine vorba de a-ti trai viata.

O zi din viața unui om de marketing

Astăzi am să vă povestesc experiența mea cu jobul de specialist marketing.

Dragostea mea pentru marketing am descoperit-o prin anul 2 sau 3 de facultate când am început cursul de Comunicare politică și am descoperit lumea comunicării prin culori și texte. După acest curs a urmat Academia Google care a ținut 3 săptămâni și am descoperit canalul Google pentru promovarea unei companii.

A urmat un master în strategii de marketing și bine înțeles jobul în marketing. Lucrez în marketing de aproximativ 3 ani și îmi place mult ceea ce fac motiv pentru care am să vă povestesc cum arată o zi din viața mea.

În România, jobul de specialist marketing este privit cu scepticism de majoritatea oamenilor. De ce? Motivul este simplu, nu cunosc ce presupune acest job și care este rolul unui astfel de om într-o compania.

Aud din ce în ce mai des expresii precum „ce aș vrea să fiu în locul tău și să stau toată ziua pe Facebook”. Expresiile astea sunt criminale și la început mă făceau să reacționez.

Viața unui om de marketing presupune multă analiză, inspirație, idei fresh și o gândire strategică. Chiar dacă marketingul se axează destul de mult pe canalele online asta nu înseamnă că este o muncă ușoară.

Cantitatea de informație și accesul facil la ea îngreunează munca unui om de marketing. Înainte era simplu, făceai o reclamă în presa scrisă sau la televizor și oamenii trebuiau să testeze produsul tău ca să te creadă. Acum lucrurile stau altfel. Acum avem persoane care își expun părerile pe orice canal iar numărul de persoane la care ajunge informația într-un timp foarte scurt este mult mai mare decât era înainte de era internetului și a Facebook-ului.

O zi din viața unui om de marketing înseamnă cifre. Analiza acelor date înregistrate în analitice și corelate cu vânzările. De multe ori cifrele sunt cele care dau coșmaruri unui om de marketing. Cel mai mare coșmar al unui om de marketing este un număr mare de vizitatori pe site și vânzări puține adică o rată mică de conversie. O rată mică de conversie îți poate consuma luni de zile până descoperi cauza care îți alungă potențialii clienți de pe site.

Tot o zi din viața unui om de marketing înseamnă inspirație. Inspirație ca să compui un text bun care să atragă publicul. Un text bun care să îi facă pe oameni să creadă în brandul tău și să comunice cu tine. Ai nevoie de inspirație pentru o imagine care să spună cât o mie de cuvinte.

O zi din viața unui om de marketing înseamnă negocieri cu potențiali parteneri care să îi ofere brandului tău vizibilitate la publicul țintă pe care îți dorești să îl transformi în client fidel.

O zi din viața unui om de marketing înseamnă cercetarea concurenței ca să vezi cum te poziționezi și ce poți face diferit față de ei.

O zi din viața unui om de marketing înseamnă pasiune pentru marketing.

Oamenii și bebelușii

Sunt zile când sunt destul de prezentă și observ tot în jurul meu.

Observ lipsa de educație și prostia de parcă aș fi la maraton. De cele mai multe ori încerc să mă scufund în gândurile mele și să ignor lucrurile din jurul meu pentru sănătatea mea psihică. Câte o dată îmi iasă, câte o dată nu…

Astăzi mi-a atras atenția comportamentul unei doamne care s-a întâlnit cu o mămică și al ei bebeluș. Ai avea instinctul de a spune că nu este nimic special la această scenă dar nu este așa.

Doamna a fost atât de entuziasmată la vederea bebelușului încât a început să folosească cele mai înalte sunete posibile adresându-i-se bebelușului în cauză. Mămica, probabil sătulă de astfel de reacții, a luat căruciorul (fără copil în el) și a intrat într-o curte.

Toată scena s-a petrecut pe un trotuar aglomerat și a reușit să întoarcă capete și să îi facă pe mulți să își dea ochii peste cap.

Uitându-mă la această scenă banală, mă gândeam de ce simt nevoia oamenii să se adreseze bebelușilor cu sunete înalte. Chiar nu sunt conștienți adulții că este un gest anormal și total tâmpit.

Cum ar fi să vină cineva la voi, adulți fiind, și să vă vorbească pe un ton înalt, pițigăiat chiar, și să se maimuțărească în fața voastră?

Am urât acest gest de când eram mică și mergeam la neamuri la țară pe care le vedeam rar și începeau cu vorbele clasice: cât de mare te-ai făcut, cât de dulcică ești etc. Le știți și voi că tot prin România ați crescut.

Am ajuns să mă bucur când văd oameni care vorbesc normal cu bebelușii.

Trăiesc într-o lume banală și asta îmi ocupă tot timpul.

Frumoasa mereu adormita

Astăzi am să vă mărturisesc un lucru despre mine. Am să vă povestesc cât de disperată sunt după somn și cât de mult iubesc această activitate.

Eu sunt genul de om care s-a născut obosit. Chiar nu glumesc când spun asta. Sunt mereu dispusă să dorm și aș putea adormi oriunde și oricând.

Dau drumu la film? Adorm în primele 10-15 minute.

Mă pun în pat pentru 5 minute, ne vedem dimineață.

Mergem cu avionu? Perfect, adorm înainte de a decola.

Am avut și perioade când somnul meu a fost afectat de un pat neprimitor care nu m-a lăsat să mă aventurez în lumea viselor.

Pentru mine este important ca patul în care mă aventurez pentru o sesiune de somn odihnitor și dulce să fie confortabil iar cel mai important aspect este salteaua. Am nevoie de o saltea moale dar totuși ortopedică ca să îmi ofere suportul necesar pentru spatele meu obosit de la statul la birou.

Am cautat multă vreme salteaua ideală care să îmi ofere senzația de confort, siguranță și un somn neîntrerupt.

Este dificil să alegi o saltea ideală având în vedere paleta largă de variante existente pe piață iar eu sunt puțin sceptică când fac cumpărături de genul acesta. Mă gândesc că o saltea este precum un partener de viață, o alegi pe o perioadă îndelungată și trebuie să vă înțelegeți perfect.

Am căutat mult pe internet păreri, recomandări și m-am documentat despre fiecare tip de saltea existent. În timp ce căutam salteaua ideală pentru mine am descoperit programul 100 de nopți by Amber.

Acest program minunat, 100 de nopți by Amber îți permite să testezi salteaua timp de 100 de nopți iar dacă nu te convinge că este salteaua ideală pentru tine o poți returna și îți primești toți banii înapoi. Vă imaginați cum a sunat această oportunitate pentru mine, nu? Am ales salteaua Amber de pe site ce am crezut că îmi îndeplinește toate cerințele și am plasat comanda. Salteaua mi-a ajuns la ușa cu ajutorul curierului.

Am desfăcut salteaua fără să clipesc și am așteptat precum un copil mic care își așteaptă cadoul de Crăciun, să o încerc.

Salteaua este mirifică pentru mine. Are o tehnologie hibrid care este o combinație de spumă cu chihlimbar АmberFoam® brevetată și spumă HR cu efect de masaj,7 zone de confort, spumă cu memorie de calitate avansată și sistem ortopedic Pocket spring.

În prima noapte am dormit ca un copil mic, neîntoarsă iar dimineața am fost plină de energie. Am fost puțin sceptică și am dat vina pe efectul placebo și pe entuziasmul produsului nou achiziționat. Efectul de somn odihnitor și relaxant l-am obținut timp de o lună de când am început să folosesc salteaua. Acesta a fost momentul în care am spus că nu mai are cum să fie o impresie falsă și că într-adevăr mi-am găsit salteaua ideală pentru mine și pasiunea mea pentru somn.

Pentru voi ce înseamnă un somn odihnitor? Pentru mine este clar că salteaua face toată diferența 🙂

 

O excursie cu suflet – Torino, Italia

Astazi o sa va vorbesc despre o excursie care imi va ramane in suflet cel putin o perioada de timp de acum incolo. Este vorba despre excursia de o saptamana in Torino, Italia.

Inainte de toate trebuie sa va spun un mic secret calatoria pana in Torino a fost scurta si deloc costisitoare datorita biletelor de avion luate din timp de aici.

Orasul care iti ramane in suflet.

Torino este un oras mare si vizitat pe toata perioada anului. Nu ai cum sa te plictisesti de orasul de pe Po pentru ca in fiecare zi vei gasi ceva nou de explorat.

Mie mi-a ramas in suflet pentru ca am ramas profund impresionata de cat de frumos au reusit sa pastreze acest loc viu si plin de istorie. Pentru mine Torino este un oras in care vechiul se imbina armonios cu nou si in care istoria se resimte in fiecare coltisor de strada.

Saptamana petrecuta in Torino m-a facut sa ma reconectez cu mine si cu lumea. M-a indepartat de rutina zilnica si mi-a dat ocazia de a porni intr-o aventura noua. Aventura de a incerca, de a descoperi si de a admira.

Iubesc orasele si arhitectura lor. Imi place sa ma plimb pe stradute inguste si sa admir cladirile dar cel mai mult imi place sa descoper o societate mandra de trecutul sau care iti poate povesti ore in sir despre frumoasa poveste a orasului in care traiesc.

Arhitectura care te cucereste definitiv.

Torino este un oras plin de istorie si de povesti cu regi si regine, rabzoaie castigate si monumente trofeu. Este genul acela de oras care te face sa iti imaginezi pe unde au trecut principesele acum cateva sute de ani si cum era societatea pe atunci. Te face sa iti doresti sa descoperi trecutul si sa vizitezi cat mai multe muzee. Am profitat de fiecare ocazie pe care am avut-o si am vizitat fiecare locas deschis publicului. Am intrat in biserici de toate felurile si le-am admirat frumusetea arhitecturala si interiorul impunator, am ajuns in gradina publica din centrul orasului care se afla in interiorul unei cladiri ce face legatura intre doua strazi.

Am plecat cu un singur regret, ca nu voi mai avea ocazia sa ma plimb pe malul fluviului Po si sa hranesc ratustele si nici veveritele prietenoase din parc.

Mi-a placut atmosfera orasului si nu am simtit nici o secunda ca ma aflu intr-un oras mare si aglomerat. Mi-a furat un coltisor de suflet si ma voi reintoarce acolo cat de curand chiar daca sederea nu va mai fi la fel de lunga.

Pana voi ajunge din nou in orasul meu de suflet va las cu un apus care face cat o mie de cuvinte de pe malul fluviului Po.