Generația cu cheia la gât

De câteva zile mă stresează o idee pe care trebuie să o împărtășesc cu voi.

Generația cu cheia la gât a devenit generația cu cartela la gât. Iar aceasta generație este cea care refuză să aibe copii cu cheia la gât. Ironic, nu?

Gândul la copilăria mea și la perioada în care am fost cu cheia la gât ma face să devin nostalgică dar în același timp să realizez că eram un copil mult mai fericit și mai liber decât sunt copii în ziua de azi.

Am fost copilul cu cheia la gât care a putut să își lase imaginația să zboare ca să înlocuiască jucăriile lipsă iar jocul să fie complet.

Astăzi sunt un adult cu cartela la gât care se identifică cu un colectiv cu aceleași amintiri din copilărie. Astăzi mă pot folosi de imaginația din copilărie ca să rezolv problemele zilnice.

Sunt nostalgică pentru că mi-am anticipat viitorul atunci când îmi doream să am un laptop (pe care îl construim din cutia bomboanelor de ciocolata pe care le primea mama) și să lucrez la birou (improvizat dintr-o măsuță pliabilă de plajă și un scăunel găsit prin casă).

Voi cum stați cu amintirile din copilărie? Cu cheia la gât sau doar cu cartela?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *