Părerile lui Lorelai

Mereu pe fugă

Mereu grăbiți, mereu ocupați și niciodată atenți la ce se întâmplă cu adevărat în jurul nostru.
De o perioada lunga de timp am impresia că nu îmi ajunge timpul și că mintea mea este mereu în mișcare, mereu ocupata de un gând, de o grija. Mă simt precum un robotel mereu în stare de alerta care simte că îi fuge lumea printer degete.
Timp liber de petrecut cu prietenii? Greu de găsit.
Self-care? Cine are timp când trebuie să alergi după alte 100 de chestii.
Odihna, sport, mâncat sănătos? Nu am vreme pentru așa ceva.
Să nu mai vorbim de citit sau urmărit un curs pentru dezvoltare profesionala sau personala…
De fiecare data când bunicii mei îmi povesteau cum și-au petrecut ei tinerețea m-a cuprindea o stare de tristețe pentru că acela era momentul în care realizam iar și iar că desi trăim într-o era a tehnologiei și avem atâtea oportunități de comunicare cu cei apropiați, nu facem altceva decât să ne îndepărtam mai mult.
Ne stresam pentru că nu avem suficient de mulți bani desi poate o ducem mai bine decât 90% din populație, că nu suntem suficient de fit, că nu mâncam sănătos precum ar trebui, că nu arătam mereu că scoși din cutie. Social media, presa toți ne spun că nu suntem suficient de buni și că trebuie să tragem și mai mult.
Când a fost ultima data când ți-ai făcut o cafea și ai savurat-o în liniște fară un zgomot puternic în minte care să iți amintească că trebuie să te grăbești că timpu trece?
Când a fost ultima data când te-ai uitat în jurul tău la tot ce ai realizat până acum și ai fost recunoscător pentru ceea ce ai și unde ai ajuns?
Sunt multe luni decât nu am mai scris un articol pe blog și au fost zile întregi când m-am simțit prost pentru asta din simplul motiv pentru că am uitat adevăratul motiv pentru care exista acest blog. Un loc care cândva era dedicate momentelor mele de respiro de la grijile zilnice a devenit el însuși o grija în plus.
Nu am înțeles și nu cred că o să ajung vreodată să înțeleg de ce trebuie mereu să fim în stare de alerta. De ce relaxarea și odihna sunt văzute că lene? Oare e o chestie specifica noua, romanilor, sau e universal valabil?
Suntem atât de ocupați să fim productivi încât devenim total neproductivi și ne ducem singuri către o stare sigura de burn-out.
Cred că cel mai greu lucru de făcut este să recunosticand lucrurile au scapăt de sub control. Să iți dai seama când ai ajuns să trăiești într-un cerc cuprins de aceleași activități zilnice care te macină încet dar sigur.
Scriu acest articol într-o zi de joi din simplul fapt că am realizat total aleatoriu că mâine este vineri și a mai zburat o săptămână iar lista mea de activități este aproape intacta.
Urmează un weekend în care mă voi chinui iar să găsesc o soluție să fiu mai organizata și să încadrez activități pentru 30 de ore în 24 h.
Pe principiul nu faceți că mine, vă urez un weekend cât mai relaxant și cu putere de detașare de toate lucrurile care v-au frustrat în aceasta săptămână. Luni vă fi un nou început, o noua șansă de a face lucrurile diferit și de a lucra cu noi înșine că să devenim mai buni.